Anunț

Adună
Nici un anunț încă.

Marturii de la cutremurele din 30 mai / 31 mai 1990

Adună
X
 
  • Filtrează
  • Ora
  • Arată
Curăță tot
postări noi

  • #16
    User: Guest

    Eram in clasa a noua si eram la ultima ora, de psihologie. Profesoara noastra era bolnava si o inlocuia un domn profesor, tot de psihologie. Cand a inceput cutremurul, profesorul a avut prezenta de spirit sa ne opreasca la usa, ca sa nu dam navala pe scari (sala de clasa era la etajul 1). In paranteza fie spus, cred ca toti profesorii ar trebui sa aiba parte de o instruire minima pentru astfel de cazuri. Ma bucur ca acel profesor nu ne-a lasat sa iesim pe holul scolii.

    Initial, fiindca sala era chiar in dreptul unei strazi foarte circulate, am crezut ca trece un camion greu. Apoi mi-am dat seama ca e cutremur si m-am alaturat colegilor, care se adunau in jurul profesorului, langa usa. Fiind insa pasionat de fenomenul seismelor inca de pe atunci, intr-o clipa mi-am dat seama ca acest lucru nu are cum sa ma apere si ca mai bine ma duc in mijlocul clasei, pentru a studia mai bine efectele cutremurului, cat inca mai am ocazia. Asta am si facut, spre socul colegilor. Tin minte ca priveam cu un infiorare si fascinatie in jur, la tablourile care se leganau si la ferestrele care se zgaltaiau.

    Dupa cutremur, am fugit spre casa. Locuiam intr-un bloc de zece etaje, la etajul sase (am uitat sa precizez ca asta se intampla in orasul Vaslui). Tin minte ca am respirat usurat cand am vazut blocul in picioare. La noi acasa, cea mai mare stricaciune de care imi aduc aminte (pe langa cartile cazute aproape toate din biblioteca) a fost o fisura de sus pana jos, in forma de Y, in dormitorul parintilor.

    Noaptea, eu stiind ca dupa un cutremur mare nu sunt replici mari, am insistat ca pot sa dorm singur, in camera mea (si nu cu fratele meu, cum au sugerat parintii). Bineinteles ca, atunci cand a venit cutremurul nocturn, fiind la etajul 6, balansul a fost enorm si m-am speriat ingrozitor. Am dormit restul noptii (si cred ca si al saptamanii) cu fratele meu in pat.

    In cursul lunii care a urmat, tata a hotarat sa ne mutam. A gasit un bloc nou, care nu avea nici cea mai mica fisura in urma cutremurului, si pana la sfarsitul verii eram mutati acolo.

    Comentariu


    • #17
      User: TM**

      In 1990 la ranz tocmai plecasem de la servici pe jos spre casa.

      Ma aflam la intersectia Dacia cu Victoriei pe coltul cu cladire fostului CSP si asteptam la semafor sa se faca verde pt pietoni. Am inceput sa simt o vibratie a pamantului care crestea pe masura ce trecea timpul. Langa mine era o doamna care la fel astepta sa traverseze si nu stiu ce mi-a venit sa-i spun ca trece metroul. Am folosit metroul de sute ori pana atunci si stiam clar pe unde sunt liniile de metrou :-). Ideea este ca in unele locuri in Bucuresti poti simti cand trece metroul si asocierea vibratiilor in acel moment cu metroul era cea mai apropiata experianta a mea. Era primul seism in aer liber. O secunda mai tarziu mi-am dat seama ca pe acolo nu circula nici un metrou si i-am spus doamnei ca este cutremur. N-a durat mult si vibratia verticala a incetat dar in acelasi moment a ajuns unda S. N-a existat o pauza intre vibratia pe verticala si cea pe orizontala. In acel moment am fost nevoit sa fac un pas in laterala pt a-mi mentine echilibru. Instinctiv mi-am intors ochii spre cea mai apropiata cladire de unde ar fi putu sa ma loveasca ceva. Era cladirea CSP care cu toate ca este foarte mica de inaltime avea cel putin 3 puncte de oscilatie pe ea. La un etaj se deschideau geamurile la urmatorul de inchideau. Era ca un sarpe. N-am reusit sa inteleg cum placajul exterior s-a desprins la cat de violent se zbateau geamurile care erau deschise.Stalpii de iluminat public de pe Dacia vibrau ca un cutit infipt in lemn prin aruncare cu putere mare.

      Nu cred ca am sesizat si o miscare de intors a pamantului in sensul ca deplasarea pe orizontala a fost intr-o singura directie si gata. Imediat ce mi s-a parut ca a incetat am luat-o la fuga spre casa. Acasa insa nu se intamplase mai nimic. Aparusera cateva fisuri in tencuiala la interior dar cam atat. Restul zilei a trecut normal si a venit sera. Cred ca ma uitam la televizor sau nu mai stiu exact ce faceam cand a inceput al doilea. Sincer nu ma asteptam sa fie la fel de dur ca primul avand in vedere ca nu trecusera nici 12 ore. Asa cum am povestit la cel din '86 nu stiu de ce dar in dorobanti seismul are un ecou - incepe sa vibreze pe verticala casa si cu cat tine mai mult cu atat va fi mai ampla miscare pe orizontala, inceteaza vibratia pe verticala si instantaneu loveste unda S dupa care urmeaza o pauza de mai multe secunde iar apoi fenomenul se reia in intregime dar un pic diminuat. In pauza dintre am destul timp sa ies pe strada. Asa am facut si acum. Cert este ca de data asta fata de '86 nu mi-a placut faptul ca la un interval de timp asa mic au fost doua seisme cam de aceiasi putere. Asa ca m-am plimbat prin cartier pana dimineata aproape dupa care am revenit in casa. In casa nu s-a intaplat nimic semnificativ in afara de faptul ca fisurile de la seismul de la pranz s-au mai lungit un pic sau au mai aparut cateva noi. Toate erau superficiale adica doar in tencuiala de la sarcinile care aparusera in timpul seismului. Spun asta pt ca la un moment dat dupa 1990 am renovat la interior si unele cazuri am dat jos tencuiala partial pt a verifica fisurile sa nu fie si in zidarie.

      Rectificare: N-am reusit sa inteleg cum placajul exterior nu s-a desprins la cat de violent se zbateau geamurile care erau deschise.

      Comentariu


      • #18
        User: Dee******

        Cutremurele astea două sunt responsabile pentru frica mea de cutremure în general. Aveam 7 ani și eram la bunicii mei (Buzău, bloc de 4 etaje). Știu că eram pe scări, ajunsesem la parter când am văzut vecinii cum ieșeau în grabă pe ușa blocului.
        În mintea mea de copil am crezut că "au băgat carne la alimentara" - încă nu înțelesesem eu mare lucru după Revoluție și știam mersul cartierului . Am zbughit-o rapid pe scări înapoi ca să o anunț pe bunica că e carne la alimentara . Când am ajuns la etajul 2 a început zguduiala puternică; abia mai stăteam în picioare. Aproape când terminasem de urcat scările etajului 2, cu chin, m-am dezechilibrat complet. Am căzut de-a latul scărilor de la etajul 2 practic până la etajul 1. Am avut noroc că m-am rostogolit pur și simplu pe fiecare scară. Îmi aduc aminte și acum că nu înțelegeam nimic - nici nu știam ce e ăla cutremur. Știu doar că strigam Ajutor - pentru că eram neputincios și speriat.
        După ce s-a terminat, am urcat repede de unde căzusem, până la 3. Aveam doar câteva vânătăi. Inițial am urlat că e "carne la alimentara" și când toată lumea s-a panicat când au aflat că eram pe scări tot timpul, am început să plâng pentru că îmi aminteam.
        Colac peste pupăză, a venit al doilea. De atunci am avut 2 săptămâni în care nimeni nu se mai înțelegea cu mine. Eram speriat la culme și nu vroiam să mai stau singur sub nici o formă.

        Ca și idee, îmi aduc aminte și acum ce scandal i-a făcut tata vecinului de la parter, care aparent simțise cutremurul și ieșise afară din casă; m-a vazut; se uita și el și soția lui la mine, dar nici unul dintre ei nu a strigat după mine să nu urc înapoi pe scări... Deh... la panică te aștepți la orice de la om.

        Comentariu


        • #19
          User: gs***

          conform traditiei incepute in '86 am petrecut ambele cutremure in chiloti!
          aproape lecturand, adica mai rumegam ceea ce tocmai incheiasem de citit.

          eram student la fizica, in caminul G1 din Magurele, intr-o camera de la parter chiar langa iesirea de serviciu. adica a femeilor de serviciu... in fine... personal de intretinere...

          ziua: terminasem de citit un curs sau laborator... bateam marunt din buze... si voiam sa trag un pui de somn de 1-2 ore ca urma ceva curs sau laborator. apoi a inceput sa huruie caminul, amplitudinea parca nu era prea mare dar sigur zgomotul a fost oribil. s-a terminat cand eram deja la iesirea de serviciu, insotit de cativa colegi care si ei erau plasati in camere apropiate iesirii. vreo 2 momente de jena ca erau 2 femei de serviciu pe afara . cred ca nu le observasem spaima pe fete.

          noaptea: citisem ceva SF, nu mai tin minte, cred ca adormisem de cateva minute. aceeasi costumatie (cum altfel). acelasi huruit oribil, clatinatura a fost mai blanda, dar pe fond buimac mie mi s-a parut mai zdravana. s-a incheiat parca mai repede. a urmat o noapte vesela, un soi de pelerinaj in zona caminelor, prilej de ciocniri... nu de placi tectonice desigur.

          din amintiri si povestiri ale colegilor din Bucuresti imi dau seama ca acelasi comportament haotic ne-a manat si pe noi studentii la fizica.
          nu am avut noi nici o treaba cu fizica pamantului si acum as zice ca nici ratiunea... la 22 de ani eram zmei.

          ma intreb cu ingrijorare ce s-ar intampla acum prin caminele studentesti...

          Comentariu


          • #20
            User: Anda

            Eram singura in statia de tramvai din Regie, mergeam la facultate sa predau un proiect. Am simtit cum trotuarul incepe sa se afunde si sa se ridice, parca eram pe valuri. Stiam ca in zona sint niste beciuri ale crismei din statie si am crezut ca se surpa hruba. Dar am vazut imediat ca se miscau si stilpii de iluminat, iar firele de la linia de tramvai se arcuiau pina aproape de pamint. Mi-am dat sema ca e cutremur si dupa hururiala care se auzea. Linga statie era si o cladire pe jumatate demolata, care s-a prabusit de tot. La facultate (localul din Polizu) nu se intimplase nimic grav, ceva sticlarie sparta si cam atit.
            Pe cel de noapte l-a simtit prima una din colegele de camera, care a sarit din patul de sus si a vrut sa fuga pe scari (eram la et 5). Am reusit sa o tin pina s-a oprit miscarea. In lupta ea cu ea, am ratat cutremurul. Eu m-am culcat la loc, ele au stat pe afara pina spre dimineata.

            Comentariu


            • #21
              User: andr*****

              Din cele 2 cutremure nu mi-l amintesc decat pe cel produs ziua.Tin minte ca eram in clasa a VIII a si au inceput sa se miste bancile si sa scartaie peretii si podeaua, profesoara ne-a spus sa ne adapostim sub banci. Parca nu a durat foarte mult. Dupa ce s-a terminat am iesit in curtea scolii , era o zi superba si ne-au dat liber .

              Comentariu


              • #22
                User: Arh*****

                La vremea respectiva nu aveam habar de semnificatia adancimii, insa am remarcat imediat asemanarea izbitoare a cutremurului (primului cutremur) din 1990 cu cel din 1977. Atat acceleratiile, cat si durata, au fost totusi cu mult mai scazute - deci un fel de copilas al celui din 77...

                La fel ca si "batranul", a inceput cu un soc vertical puternic, urmat de 1-2 secunde de pauza. Apoi a inceput balansul, cu perioade de vibratie lungi. Deplasarile nu au fost, cel putin in primele 6-7 secunde, foarte mari, caci am reusit sa ma evacuez fara probleme de la etajul 1 al unei cladiri pe stalpi cu 8 etaje, "zburand" practic pe scarile destul de largi. Dupa ce am ajuns in strada si m-am indepartat rapid, strategic de cladire, pamantul inca se mai misca, dar a intrat foarte curand in faza de amortizare, cu miscari largi si din ce in ce mai slabe. Oricum, n-a fost o experienta confortabila, mai ales ca nu te-ai fi asteptat ca dupa 2 cutremure de 7+ la interval de 9 ani sa mai urmeze asa ceva dupa numai inca 4 ani. A existat si cel putin o victima in Brasov, ucisa de caderea unei decoratiuni de pe o fatada veche. Replica a fost si mai neprevazuta, sau mai exact intensitatea ei deosebita. Au fost cred doua miscari rapide de mare amplitudine, de tip "framantare de aluat". Sincer, parea a fi inceputul unui nou cutremur major, dar din fericire s-a oprit foarte repede.

                Comentariu


                • #23
                  User: guest

                  Desi aveam doar 3 ani, tin minte ca ma uitam cu frate-miu la TV, ceva teatru parca era, si s-a luat lumina, dupa care a inceput sa se miste patul, si abia ma tineam in patru labe ... stiu ca a s-a auzit si o bubuitura, dar nu mai tin minte daca a fost inainte sau dupa.

                  Comentariu


                  • #24
                    User: Ana*****

                    Aveam 9 ani si eram la scoala.
                    Nu-mi dau seamana daca pana atunci stiam sau nu de cutremur. Evident, auzisem de cutremur, insa nu stiu cat intelegeam. Cel din '86 m-a prins dormind si oricum aveam 5 ani.
                    Scoala era si este in continuare o cladire aparent solida. Eram la parter. In momentul in care a inceput am crezut ca fac colegii o gluma cu impinsul bancilor. Nu stiu cine a dat alarma de cutremur, insa in secunda urmatoare am simtit panica, aerul parca era electrizat. Profesoara ne-a spus sa stam cuminti, sa nu iesim afara.
                    L-am simtit extrem de puternic. Stiu ca ma uitam spre geam si am vazut pereti care se transformasera in valuri. Imaginea m-a socat si acum vad peretii aceia transformati in "onduleuri". Nu inteleg cum nu se darama cladirile cand sunt nevoite sa treaca prin asemneea transformari de structura, cum devin aproape plastice.

                    Comentariu


                    • #25
                      User: Niko***

                      Să spun și eu povestea mea. Eram în clasa a VIII-a, aproape 15 ani și locuiam în Pitești, la etajul 3, într-un bloc construit la începutul anilor 70. Evenimentele din '77 și '86 m-au prins la bunici într-un sat din Suceava. A fost primul cutremur pe care l-am trăit ''live''.

                      Eram tolănit într-un fotoliu din sufragerie și citeam ceva din manualul de istorie când a început. Nu îmi amintesc să fi simțit unda P ci doar ca totul a început să se balanseze. Pe masa din sufragerie aveam o vază din sticlă albastră în care mama puse-se niște lalele. Vaza avea un defect din fabricație, avea fundul ușor rotunjit, și se balansa la cea mai mică atingere și chiar s-a răsturnat de câteva ori cu tot cu flori. Ideea e că pe toată durata cutremurului nu m-am mișcat din fotoliu și am urmărit fascinat cum se clătina vaza aia în niște unghiuri neverosimile. Eu așteptam să se răstoarne odată ca să mai fac și altceva. Nu doar că nu s-a răsturnat dar mai târziu am constatat că nu sărise din ea nici măcar o picătură de apă. De fapt nu s-a mișcat nimic prin casă, nici măcar cele câteva zeci de ''cristaluri'' pe care le ținea mama prin vitrine. Mai târziu ai mei mi-au spus ca nici în '77, nici în 86' nu s-a întâmplat mare lucru prin casă. După cutremur am plecat pe la 14:30 la școală (pe vremea aia se învăța în 3 schimburi și eu eram la schimbul 3 care începea pe la ora 15). Pretextând cutremurul nu am mai intrat la ore dar nici nu am plecat acasă ci am tras un fotbal de vreo 2-3 ore în curtea școlii.

                      Pe cel de noapte nu prea l-am simțit. Am dormit dus după fotbalul ăla, așa ca am simțit mișcările într-o stare de semi-trezie. M-am trezit de-a binelea când a început să țipe isteric o vecină din blocul vecin dar deja cutremurul era în faza de atenuare sau poate chiar se terminase și mai oscila doar blocul.

                      Oricum, experiența acelor cutremure a fost benefică, următoarele evenimente tratându-le ca pe ceva natural și fără motive de panică. Și am mai constatat că treci mai ușor peste astfel de evenimente când ești singur decât atunci când mai sunt și alte persoane în jur. În situațiile acelea e suficient ca o singură persoană să intre în panică și începe ''distracția''. Am constatat că e o panică extrem de molipsitoare și care de cele mai multe ori este singura sursă generatoare de probleme.

                      Comentariu

                      Procesare...
                      X