Anunț

Adună
Nici un anunț încă.

Marturii de la cutremurul din 31 august 1986

Adună
X
  • Filtrează
  • Ora
  • Arată
Curăță tot
postări noi

  • #16
    Cris***

    Eu aveam aproape 5 ani cand s-a produs cutremurul asta.

    Imi amintesc relativ putine lucruri si acelea destul de vag. Citind relatarile celorlalti, da, acum imi aduc aminte de o furtuna cu fulgere si fara ploaie (ciudata mi s-a parut mie). Imi aduc aminte ca era undeva pe la miezul noptii si imi aduc aminte ca m-a scos tata pe hol si mi-a spus sa nu ma sperii. Avand in vedere ca nu m-am temut niciodata de furtuni si mai aveam si ochii carpiti de somn, nici nu ma speriasem foarte tare.

    Un singur lucru imi aduc aminte clar. Pe holul lung aveam o aplica pe unul din pereti - un soi de abajur din sticla nisipie (protocaliu inchis) cu un ornament ruginiu din fier - groaznica! care a inceput sa se loveasca puternic de perete si sa se ciobeasca putin. Dupa cutremurul din 1990 am scapat definitiv de aceasta piesa oribila. Totusi...poate ca eram prea mica si proaspat trezita din somn...nu-mi aduc aminte zguduielile...deloc. Parintii mei erau panicati, lumina s-a intrerupt, dar nu s-a oprit de tot.

    Comic e ca eu tot ii intrebam pe ai mei.."hai, s-a terminat odata? Hai, cand se termina, mi-e somn..." .

    Nu imi aduc aminte sa fi iesit din casa dupa ce s-a terminat, insa parintii mei au ramas de paza in noaptea aceea si cateva nopti dupa...

    In legatura cu ceea ce au povestit ceilalti - cu luminile din pereti si de la orizont care apar cu cateva fractiuni de secunda inainte de cutremure...banuiesc ca intotdeauna la asemenea miscari de pamant exista un transfer de electricitate intre pamant si aer (forte de frecare in interior) cred ca este ceva normal si totodata ...oarecum..spectaculos.
    E o stare pe care aproape oricine cred ca o poate percepe cu putin inainte. Eu una am observat cel mai bine acest lucru inainte de cutremurul din 1990. Era ceva in aer, nu stiu cum sa o spun mai bine... ceva electric...Ca sa nu mai zic ca, ascultand tot timpul "Radio Contact" in acea vreme, am observat ca semnalul era bruiat cu zeci de secunde inainte. Atunci, desigur, nu am priceput si ma deranja, insa acum incep sa inteleg.

    Comentariu


    • #17
      pchr*******

      dupa socul psihic din '77 a inceput si partea amuzanta. adica un set de cutremure pe care pe mine m-au prins in chiloti (la propiu spus), lecturand.

      '86, vacanta inainte de clasa a XII-a, proaspat revenit din concediul petrecut cu ai mei parinti. "un veac de singuratate", ultimile 100 (sau asa ceva) de pagini. Bacau, Energiei 33, parter. 4 etaje, bloc de cadre... tigle ceramice la balcoanele ornamentale de la et. 4.

      am prins sfarsitul cutremurului in strada impreuna cu familia (tata, mama, bunica), cu o mana tineam o bluza de training peste "dos" si cu cealalta adaugam un al treilea punct de sprijin celor 2 picioare.

      stalpii de iluminat se clatinau si ma gandeam ca ar trebui sa se rupa. am vazut clar ondulatii ale strazii (Energiei in Bacau), si memoria imi spune ca erau mai mult pe verticala...
      chiar cand s-a terminat incepusem sa ma gandesc ca ar cam trebui sa se termine, a fost suficient, gata...

      aceeasi lipsa de informare post seism. si cred acum ca insotite de aceleasi proaste decizii in timpul scuturaturii.
      noroc cu un vecin care lucra la 2 pasi (gara orasului) si care a putut sa faca cateva curse pedestru sa ne aduca informatii pe canalul radio al CFR.

      imi amintesc ca toti am trecut peste eveniment destul de usor. cam prea usor si fara sa ne gandim la dracului am facut in timpul...

      Comentariu


      • #18
        Dili

        in 86 aveam 12 ani. In sambata cu pricina, ai mei planificasera o scurta excursie la tara, la bunicii din partea mamei, undeva langa Ploiesti. Maica-mea a intarziat de la servici, m-a luat de o aripa si a zis 'trebuie sa mergem la tara'. Taica-miu nu a mai vrut, a zis ca el ramane acasa. De precizat ca pe vremea aia locuiam intr-un bloc la etajul 9/10. Am ajuns la tara cu peripetii: tramvaiul a luat foc si a trebuit sa o luam pe alt traseu spre gara, la Ploiesti unde trebuia sa schimbam trenul am ajuns foarte tarziu si am sarit in celalalt tren din mers, cand am ajuns acolo era o ploaie mocaneasca de ziceai ca e noiembrie, etc. Am plecat la culcare si m-am trezit la un moment dat, se auzea un vuiet teribil de afara, un bec atarnat la intrarea in casa se misca ingrozitor, mi se parea ca si cerul e rosu. Am intrebat-o pe maica-mea 'mama, e furtuna?'. Maica-mea nu zicea nimic, dar la un moment dat m-a luat din pat si m-a dat afara din casa. In fata casei am vazut cum se unduia pamantul (nu glumesc, am vazut valuri) si pe bunica-mea in genunchi care facea matanii. Atunci mi-au spus ca a fost cutremur. Eu m-am speriat foarte tare si am refuzat sa intru in casa. Mi-au adus niste haine, m-au imbracat si bunica-miu a zis 'hai, nepoate, pana la fantana din capu' strazii'. Am plecat, pe drum ne-am intalnit cu diversi care spuneau ca au cazut blocuri in Ploiesti, ca a sarit trenul de pe sine, ca a sarit lumea din tren si si-au rupt unii picioarele, etc. Am stat ce am stat la fantana, apoi ne-am intors. Pentru ca mie nu imi era somn si bunica-miu vroia sa scape de mine, m-a dus in spatele casei, unde avea el 'rezerva strategica' de tuica si mi-a dat sa trag o dusca. Foarte buna tuica. Atat de buna, incat am vrut iar la fantana. Si inapoi in spatele casei, 'tataie, nu mai mergem pana in spate?'. Si iar la fantana. Si inapoi la tuica. Toate astea pana pe la 4 cand bunica-miu cred ca se pilise (eu nu aveam nici pe dracu) si m-a tarat in casa la culcare. Am reusit sa adorm abia cand s-a luminat afara... A dracu' tuica, si acum imi aduc aminte de ea....

        Comentariu


        • #19
          Andrei

          Acesta a fost primul cutremur mare de care imi amintesc. Fusesem la o nunta si ajunsem acasa ( eu, parintii si niste rude). Era o atmosfera tare ciudata ( de fapt, toata seara fusese asa, era parca ceva electric, o luminozitate ciudata). M-au trezit vocile speriate ale parintilor mei , scrasnetul fiarelor din structura de rezistenta a blocului si balansul... Stateam intr-un bloc P+11 cu stalpi si grinzi... si cand m-am trezit aveam impresia ca peretele din fata mea si apropie si se departeaza de mine cu cativa metri.. am stat sub tocul usii pana cand a trecut.

          Comentariu


          • #20
            Archi****

            Daca cutremurul din 1977 poate fi asemanat cu experienta traita cand incerci sa te mentii pe un taur mecanic de agrement (cu smucituri in toate directiile, pana cand esti coplesit literalmente), cel din 1986 ar fi atunci echivalent cu mersul indelung pe tampoanele unui tren de marfa.

            A inceput brusc, cel putin eu nu am sesizat nici un presoc, poate din cauza ca eram in acel moment chiar pe punctul de a adormi. Nu numai brusc, ci si direct la intensitatea "nominala". A fost un sir - care mi s-a parut extrem de lung - de zgaltairi repetate monoton, fara a parea ca se va sfarsi vreodata si fara vreo variatie semnificativa de intensitate pe parcurs. Dar la un moment dat chiar s-a sfarsit, tot atat de brusc precum incepuse.

            Ca sa vedeti ce inseamna sa fii subiectiv. Eu personal, care traisem si cutremurul din 77, am fost ferm convins pentru moment ca acesta din 86 fusese mai lung si mai puternic. Ma asteptam la devastari substantiale si am ramas surprins a doua zi sa aflu ca nimic nu s-a prabusit. E drept si ca directivitatea n-a fost spre Bucuresti ca in 77, probabil ca altfel ar fi stat lucrurile daca ar fi fost asa. Sau daca era putin mai lung, ori avea componenta verticala mai substantiala.

            Fiind un cutremur de tip "zgaltait" si nu "leganat", adica cu perioade de vibratie mai scurte, blocurile inalte si flexibile nu au avut atat de mult de suferit, in schimb multe cladiri relativ putin inalte din caramida si-au adancit problemele deja existente, cu aceasta ocazie.

            Comentariu

            Procesare...
            X